RAPISCAN 400 micrograme

și în repaus utilizând RMC la 15 voluntari tineri sănătoși. Protocolul de imagistica repaus-stres utilizat

în acest studiu este diferit față de protocoalele utilizate în mod obișnuit: imagistica de perfuzie inițială

prin RMC de repaus, urmată douăzeci de minute mai târziu de imagistica de stres efectuată la

momentul de vârf al vasodilatației. Regadenoson a produs un flux sanguin miocardic (FSM) de stres

mai mare decât dipiridamol și adenozină (3,58±0,58 față de 2,81±0,67 și față de 2,78±0,61 ml/min/g,

p=0,0009 și respectiv p=0,0008). Regadenoson a determinat o frecvența cardiacă mai crescută decât

adenozina și dipiridamolul (95±11 față de 76±13 și față de 86±12 bătăi/minut). Când FSM de stres a

fost ajustat pentru ritmul cardiac, nu au existat diferențe între regadenoson și adenozină (37,8±6 versus

36,6±4μl/sec/g), dar diferențele între regadenoson și dipiridamol au persistat (37,8±6 față de

IPM cu MDCT de stres indus cu regadenoson

Un studiu clinic prospectiv de fază 2, multicentric, deschis, randomizat, încrucișat (Studiul 3606-CL-

2001) a fost sponsorizat pentru a determina rata de concordanță între SPECT de stres indus cu

regadenoson și perfuzia CT de stres indus cu regadenoson în detectarea prezenței sau absenței

ischemiei (definită ca două sau mai multe defecte reversibile observate vizual) la 110 pacienți cu BAC

suspectată sau cunoscută, trimiși pentru efectuarea unuia dintre aceste teste de diagnostic, clinic

indicate. Subiecții au fost randomizați la una din cele două proceduri imagistice secvențiate, pentru a fi

supuși atât unui SPECT de repaus/stres, cât și unui MDCT de repaus /stres. S-a administrat

regadenoson 0,4 mg în 5 ml IV bolus înainte de fiecare procedură de perfuzie CT de stres și SPECT de

În timp ce imagistica SPECT de stres indus cu regadenoson a identificat 100 de subiecți ca având 0–1

defecte reversibile (adică fără ischemie) și 10 subiecți ca având ≥ 2 defecte reversibile (adică

ischemie), imagistica de perfuzie MDCT de stres indus cu regadenoson a identificat 85 și 25 de

subiecți ca având 0–1 respectiv ≥ 2 defecte reversibile. Rata de concordanță între SPECT de stres

indus cu regadenoson și IPM cu MDCT de stres indus cu regadenoson a fost de 87% (95% CI: 77%,

În studiul EXERRT, eficacitatea și siguranța regadenosonului a fost evaluată la pacienții supuși unui

test de efort suboptimal, într-un studiu randomizat, multicentric, de non-inferioritate, când

regadenosonul a fost administrat fie la 3 minute, în timpul recuperării (efort fizic cu regadenoson), fie în

repaus, la 1 oră mai târziu (doar regadenoson).

Toți pacienți, în număr de 1404, au fost supuși inițial unei IPM cu SPECT în repaus, în conformitate cu

Pacienții au efectuat efort fizic folosind protocolul Bruce standard sau modificat. Pacienții care nu au

obținut ≥ 85% frecvență cardiacă maximă anticipată (FCMa) și / sau ≥ 5 METs (echivalenți

metabolici), au urmat o etapă de tranziție de 3-5 minute mers de recuperare, în care, în primele 3 minute

de recuperare pacienții au fost randomizați 1:1.

Prin urmare, 1147 de pacienți au fost randomizați în două grupuri astfel: 578 pacienți din grupul efort

fizic cu regadenoson și 569 din grupul doar cu regadenoson, fie la 3 minute în timpul recuperării

(pentru grupul efort fizic cu regadenoson) fie în repaus la o oră mai târziu (pentru grupul doar cu

Pacienții din ambele grupuri (efort fizic cu regadenoson și doar regadenoson) au fost supuși unei

examinări imagistice SPECT de perfuzie miocardică la 60-90 minute după administrarea

Faza IPM 1 a fost constituită din examinarea IPM de referință în repaus și examinările IPM efort fizic

Ulterior, pacienții din ambele grupuri, s-au întors 1-14 zile mai târziu, pentru a fi supuși la o a doua

examinare imagistică SPECT de perfuzie miocardică cu regadenoson, fără efort fizic.

Faza IPM 2 a fost constituită din examinările IPM inițiale în repaus și cele fără efort fizic la 1-14 zile

Imaginile obținute în IPM 1 și IPM 2 au fost comparate pentru prezența sau absența defectelor de

Nivelul de concordanță între interpretările din IPM 1 (efort fizic cu regadenoson) și IPM 2 a fost

similar cu nivelul de concordanță între interpretările din IPM 1 (doar regadenoson) și IPM 2.

La 2 pacienți din grupul efort fizic cu regadenoson, a fost raportată o reacție adversă cardiacă gravă.

La revizuirea cazului, ambii pacienți au prezentat simptome ischemice și modificări ale ECG în timpul

exercițiului sau în perioada de recuperare, înainte de administrarea regadenosonului.

Nu s-au produs reacții adverse cardiace grave la pacienții cărora li s-a administrat regadenoson la o oră

după un test de efort cu stres inadecvat.

Pentru măsurarea RFF s-au efectuat cinci studii independente. În total, 249 de pacienți, cărora li s-a

indicat clinic să efectueze o angiografie coronară cu măsurarea invazivă a RFF, au primit regadenoson,

iar 88 dintre pacienți au primit regadenoson de două ori. RFF a fost măsurată după perfuzia

intravenoasă cu adenozină și injecția intravenoasă cu regadenoson (400 μg). Mai întâi s-a administrat

adenozina, urmată de regadenoson, deoarece hiperemia sa poate dura o perioadă imprevizibilă de timp

Cele mai frecvente tulburări cardiovasculare au apărut la pacienții cu antecedente medicale de

hipertensiune arterială, dislipidemie/hipercolesterolemie, diabet zaharat, fumat, ICP anterior și IM

Pentru măsurarea RFF s-a stabilit un diagnostic de ischemie inductibilă în conformitate cu măsurarea

RFF de 0,8 (> 0,8 reprezintă absența ischemiei inductibile comparativ cu ≤ 0,8 care reprezintă prezența

ischemiei inductibile), Adenozina a fost tratată ca standard de aur pentru a se estima sensibilitatea,

van Nunen et al. 2015 (n=98) 98% 95% 0,94

S-a demonstrat că aminofilina (100 mg, administrată prin injecţie intravenoasă lentă, în decurs de 60

de secunde), injectată în cursul unei cateterizări coronariene la 1 minut după administrarea a 400

micrograme regadenoson, a scurtat durata răspunsului fluxului sanguin coronar la regadenoson, măsurat

prin ecografie Doppler pulsatilă. Aminofilina a fost utilizată pentru atenuarea reacţiilor adverse

provocate de regadenoson (vezi pct. 4.4).

În cadrul unui studiu cu pacienţi adulţi care au efectuat IPM cu SPECT, asociată stresului

farmacologic, cu regadenoson, randomizaţi pentru placebo (n=66) sau cafeină (200 mg, n=70 sau

400 mg, n=71), administrate cu 90 de minute înaintea testului, cafeina a compromis acurateţea

diagnostică a detectării defectelor reversibile de perfuzie (p<0,001). Nu a existat o diferenţă statistică

între 200 mg şi 400 mg de cafeină, însoţită de regadenoson. De asemenea, nu a existat un efect evident

în cazul a 200 mg sau 400 mg de cafeină asupra concentraţiilor plasmatice de regadenoson.

În studiile ADVANCE MPI 1 şi ADVANCE MPI 2, următoarele criterii finale privind siguranţa şi

tolerabilitatea, specificate în prealabil, utilizate pentru a compara regadenoson şi adenozina, au

prezentat semnificaţie statistică: (1) suma scorurilor pentru prezenţa şi severitatea grupurilor de

simptome de hiperemie facială, durere toracică şi dispnee a fost mai mică în cazul administrării

regadenoson (0,9 ± 0,03) decât în cazul adenozinei (1,3 ± 0,05); şi (2) grupurile de simptome de

hiperemie facială (21% faţă de 32%), durere toracică (28% faţă de 40%), şi „durere de gât, ceafă sau

mandibulă” (7% faţă de 13%) au fost mai puţin frecvente în cazul administrării regadenoson; incidenţa

cefaleei (25% faţă de 16%) a fost mai mare în cazul administrării regadenoson.

Agenţia Europeană a Medicamentului a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor