FILSPARI 200 mg
e 6,97 μg/ml şi respectiv, 83 μg × h/ml. Nivelurile plasmatice de platou sunt atinse în termen de
7 zile, fără acumulare de expunere la doza recomandată.
În urma administrării unei doze de 400 mg de sparsentan, media geometrică a C şi ASC în condiții
de platou este de 6,47 μg/ml şi respectiv, 63,6 μg × h/ml.
La doze de 400 mg şi mai mici, efectul unei mese bogate în grăsimi asupra expunerii la sparsentan nu
a fost relevant din punct de vedere clinic. Sparsentanul poate fi luat cu sau fără alimente.
Pe baza analizei farmacocinetice populaţionale, volumul aparent de distribuţie în condiții de platou
Sparsentanul este puternic legat (> 99 %) de proteinele plasmatice umane, cu legare preferenţială la
albumină şi legare moderată la glicoproteina α1-acidă.
Sparsentanul este metabolizat în principal de CYP3A4, cu o contribuție minoră a CYP2C8, 2C9 și
3A5. Compusul părinte este entitatea predominantă în plasma umană, reprezentând aproximativ 90 %
din radioactivitatea totală în circulaţie. Un metabolit hidroxilat minor a fost singurul metabolit din
plasmă care a reprezentat > 1 % din radioactivitatea totală (aproximativ 3 %). Principala cale
metabolică a sparsentanului a fost oxidarea şi dezalchilarea, iar în fecalele, plasma şi urina umană au
Clearance-ul sparsentanului depinde de timp. Pe baza analizei farmacocinetice populaţionale,
clearance-ul aparent este de 3,88 l/h, crescând la 5,11 l/h în condiții de platou.
Timpul de înjumătăţire al sparsentanului în condiții de platou este estimat la 9,6 ore.
După o singură doză de 400 mg de sparsentan radiomarcat, 82 % din radioactivitatea dozată a fost
recuperată într-o perioadă de colectare de 10 zile: 80 % prin fecale, cu 9 % sub formă neschimbată, şi
2 % prin urină, cu o cantitate neglijabilă sub formă neschimbată.
Valorile C şi ASC ale sparsentanului cresc mai puţin decât proporţional în urma administrării de
doze unice de 200 mg până la 1 600 mg. Sparsentanul a prezentat o farmacocinetică dependentă de
timp, fără acumulare de C şi cu o scădere a ASC în condiții de platou în urma administrării unei
Analiza farmacocinetică a populaţiei nu a constatat niciun efect semnificativ al vârstei asupra
expunerii plasmatice a sparsentanului. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi
pct. 4.2). Sparsentanul nu a fost studiat la pacienți cu vârsta > 75 de ani.
Într-un studiu dedicat insuficienţei hepatice, expunerea sistemică în urma administrării unei doze unice
de 400 mg sparsentan a fost similară la pacienţii care prezentau inițial insuficienţă hepatică uşoară sau
moderată (clasificare Child-Pugh A sau Child-Pugh B) în comparaţie cu pacienţii cu funcţie hepatică
normală. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.
Sparsentanul trebuie utilizat cu atenție la pacienții cu insuficiență hepatică moderată (vezi pct. 4.2 și
Nu există date disponibile la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi, prin urmare, sparsentan nu
este recomandat la aceşti pacienţi (clasificarea Child-Pugh C) (vezi pct. 4.2).
Pe baza analizei farmacocinetice populaţionale la pacienţii cu insuficienţă renală cronică cu
insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei între 60 și 89 ml/minut), moderată (clearance-ul
creatininei între 30 și 59 ml/minut) şi severă (clearance-ul creatininei între 15 și 29 ml/minut), nu
există niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic al insuficienţei renale asupra
farmacocineticii, în comparaţie cu funcţia renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 90 ml/minut). Nu
sunt disponibile date la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal (clearance-ul creatininei
Pe baza datelor disponibile limitate, nu poate fi recomandată nicio ajustare a dozei la pacienţii cu
boală de rinichi severă (eGFR < 30 ml/minut/1,73 m2, vezi pct. 4.2). Sparsentanul nu a fost studiat la
pacienții cu boală de rinichi severă sau care fac dializă, prin urmare sparsentan nu este recomandat la
acești pacienți. Sparsentan nu a fost studiat la pacienții care au primit un transplant de rinichi, prin
urmare la această populație de pacienți sparsentan trebuie utilizat cu prudență (vezi pct. 4.2).
Analizele farmacocinetice populaţionale indică faptul că nu există un efect semnificativ din punct de
vedere clinic al vârstei, sexului sau rasei asupra farmacocineticii sparsentanului.
Datele non-clinice nu indică niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale de
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea,
carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere şi dezvoltării juvenile.
Reacţiile adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori de expunere
similare cu cele clinice şi cu posibilă relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
În studiile privind dezvoltarea embrionară şi fetală la şobolan şi iepure, s-a observat toxicitate pentru
dezvoltare la ambele specii. La şobolan, au fost observate efecte teratogene dependente de doză sub
formă de malformaţii cranio-faciale, anomalii ale scheletului, letalitate embrio-fetală crescută şi
greutăţi fetale reduse, la toate dozele de sparsentan testate la expuneri de 8 ori şi 13 ori peste ASC,
pentru 800 mg/zi şi 400 mg/zi la om. La iepure, nu s-au înregistrat malformaţii fetale sau efecte asupra
viabilităţii embrio-fetale sau asupra creşterii fetale, dar a apărut o creştere a variaţiilor scheletice
(coaste cervicale supranumerare) la o expunere de aproximativ 0,10 şi 0,2 ori mai mare decât ASC la
În studiul de dezvoltare pre- şi postnatală la şobolan, s-a observat toxicitate maternă, inclusiv decesul,
de ~8 ori şi 13 ori mai mare, şi toxicitate maternă de ~2 ori şi 3 ori mai mare decât ASC la om, la
800 mg/zi şi 400 mg/zi. O creştere a mortalităţii puilor şi o reducere a creşterii au avut loc la o valoare
de ~8 ori şi 13 ori şi o reducere a creşterii la o valoare de ~2 ori şi 3 ori mai mare decât ASC la om, la
Studiile la şobolani tineri au demonstrat că nu au fost observate efecte adverse toxicologice generale
până la 10 mg/kg/zi şi nici efecte toxice asupra reproducerii la masculi sau femele până la 60 mg/kg/zi,
atunci când dozajul a început în ziua postnatală (ZPN) 14 (echivalentă copiilor de 1 an). Toxicitatea
vasculară a apărut la doze ≥ 3 mg/kg/zi atunci când dozajul a început la ZPN 7 (echivalentă nou-
Concluziile studiilor pentru sparsentan arată că sparsentanul nu este considerat a fi persistent,
bioacumulativ și toxic (PBT) și nici foarte persistent și foarte bioacumulativ (vPvB). Nu se anticipează
un risc pentru stația de epurare a apelor uzate, apele de suprafață, apele subterane, sedimentele și
compartimentul terestru pe baza utilizării prescrise a sparsentanului (vezi pct. 6.6).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEID) cu capac din polipropilenă cu protecție pentru copii.
Cutii cu 30 de comprimate filmate sau un ambalaj multiplu care conține 90 (3 cutii a câte 30) de
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările